Începem cu tema. Aceasta este tema principală în versiunea originală:
Dacă începem în registrul mediu-acut al instrumentului, melodia își pierde acea melancolie care i-a și dat numele de „blue”. Termenul „blue” sau „having the blues” denotă, în general, melancolie sau tristețe.
Poate cel mai bine este să începem în registrul mediu-grav al instrumentului, și să trecem în registrul mediu-acut în a doua parte a piesei, în inflexiunea modulatorie.
Pentru cei care sunt la început cu improvizația, aici am făcut o schemă simplă cu doar două moduri care pot fi folosite în această piesă.
Pentru un nivel mai avansat, putem lua în considerare notele din acord, să vedem notele comune sau cele la distanță de un semiton, și să încercăm să le conectăm.
Iar pentru un nivel și mai avansat, aici sunt modurile pentru fiecare acord. Pe Em7b5 sunt două
posibilități; Mi Locrian sau Sol Minor Melodic. Personal cred că Sol Minor Melodic are un efect mai dramatic.
BONUS
Aici vă las niște „panic mode licks” pentru momentul în care trupa începe să cânte „la dublu” și lipsa de inspirație tocmai își arata colții. În general sunt fraze care „cad bine la mână”, sunt într-un registru confortabil, și care dau impresia de virtuozitate.
Aici vă las niște „panic mode licks” pentru momentul în care trupa începe să cânte „la dublu” și lipsa de inspirație tocmai își arata colții. În general sunt fraze care „cad bine la mână”, sunt într-un registru confortabil, și care dau impresia de virtuozitate.
Lick-ul al doilea poate fi găsit și în tutorialul despre cum putem folosi pasaje atonale în improvizație (tutorial în limba engleză).